Cătălin Sandu: New York

Partea I: 24 de ore în New York

(articol scris de Cătălin Sandu şi publicat pe blogul personal)

Pentru drumul de întoarcere din Anglia mi-am ales un zbor cu escală în New York. Timpul de aşteptare între cele două zboruri era de şapte ore şi jumătate, iar un calcul făcut de mine în grabă îmi lăsa cam trei-patru ore de vizitat New York-ul (ştiam că de obicei îţi ia cam o oră s-ajungi din aeroport în oraş, mai aveam de scăzut şi ora de întors la JFK, unde mai pui că trebuia s-ajung înapoi cu vreo două ore înainte de zborul către Toronto…).

Planurile iniţiale s-au spulberat brusc când a trebuit s-aterizăm la Boston. O furtună urâtă s-a abătut în ziua aceea peste New York, iar toate avioanele au fost trimise către cel mai apropiat aeroport. În cele din urmă m-aş fi mulţumit şi cu Boston-ul, însă ideea era că toţi pasagerii trebuiau să coboare musai la New York… deh, asta-i cerinţa guvernului american.

În fine, după o aşteptare cam de trei ore la Boston avionul nostru s-a pus pe treabă şi ne-a luat spre New York. De-acum ar fi fost prea târziu ca să vizitez Manhattan-ul…

Surpriza a apărut atunci când am aflat că toate zborurile de pe JFK fuseseră anulate pentru ziua aia, inclusiv cel către Toronto. Iar următorul zbor spre casă îl aveam la 9 seara… peste 24 de ore. Aşa s-a făcut c-am dormit în noaptea respectivă în aeroport, iar a doua zi, dis de dimineaţă, am pornit la explorat New York-ul.

Şi nu am rămas dezamagit. New York-ul este unul din oraşele de care m-am îndrăgostit la prima vedere. O simplă plimbare pe 5th Avenue sau prin Central Park e de ajuns ca oraşul să-ţi rămână în suflet.

The Big Apple, cum îi spun americanii, e un univers în sine, o lume întreagă strânsă ca într-o palmă doar pentru tine şi unde nu te poţi abţine să fredonezi încet „New York, New York” al bătrânului Frank Sinatra.

New York este şi un oraş al muzeelor. Pentru „clasici” recomand Metropolitan Art Museum (a.k.a. Met) unde vei găsi mai tot ce-ţi doreşte inima: istorie (exista săli dedicate culturii greceşti, imperiului roman, etruscilor, Indiei, Africii, Chinei, etc), pictură (Degas, Paul Cézanne, Dali, Rene Magritte), sculptură (pasărea lui Brâncuşi îţi spune ceva?). Dacă tot ai ajuns aici ai putea da o fugă peste drum să dai mâna şi cu Guggenheim Museum. Museum of Modern Art (celebrul MoMA) îţi face şi el cu ochiul în Manhattan.

Cu adevărat, oricare-ar fi interesele tale, cu siguranţă vei găsi aici un muzeu dedicat micilor tale plăceri: depinde numai de tine dacă alegi inocentul Children’s Museum ori provocatorul Museum of Sex. Mai prudent din fire, eu am mers pe mâna Met-ului.

Arhitectural, Big Apple e un adevarat festin pentru ochi, începând de la eleganţa clădirilor de pe 5th Avenue şi continuând cu Brooklyn Bridge, Flatiron Building, Manhattan Municipal Building, City Hall sau Trinity Church, locuri care par anume construite ca să-ţi rămână în amintire.

Oh, şi nimic nu se compară cu un San Pelegrino servit în Border’s, vis-a-vis de Trinity Church, aproape de Wall Street — mai ales când ţi se face sete după o zi întreagă de alergat prin New York.

Într-un cuvânt pot spune c-am văzut destul de multe din Manhattan pentru o zi. Şi mai pot spune c-au rămas enorm de multe locuri pe care sper să le descopăr data viitoare. Pentru că New York-ul e acel gen de oras de care poti deveni dependent de la prima respiraţie. Şi cu fiecare revenire în The Big Apple dependenţa ta va fi şi mai acută.

Odată reîntors pe aeroport aveam să aflu că New York-ul mai avea o surpriză pentru mine, aşa, ca de bun rămas. Aici am fost martorul unuia din cele mai frumoase apusuri.

Mai tot timpul înainte de zborul spre Toronto am avut în minte un alt cântec: Leaving New York al celor de la R.E.M. Melodia era cum nu se poate mai potrivită si din alt motiv. Versul întreg e „Leaving New York, never easy”, şi, într-adevăr, avionul meu a plecat cu o oră întârziere către Toronto…

See you next time, New York, my friend.

Partea a II-a: Întoarcere la New York

(articol scris de Cătălin Sandu şi publicat pe blogul personal)

New York-ul a fost (încă o dată) o experienţă superbă pentru mine. Spre deosebire de anul trecut, când întâmplarea mi-a dăruit doar 24 de ore pentru explorarea oraşului care nu doarme niciodată, acum am avut la dispoziţie opt zile de vacanţă, timp în care am încercat să descopăr mai multe locuri din New York. Ştiu c-am promis că voi încerca un mic experiment, şi anume, să postez pe blog impresii de la faţa locului, „la cald”. Însă lucrurile s-au aranjat în aşa fel încât nu reuşeam s-ajung în camera de hotel decât foarte târziu şi foarte obosit, şi cu foarte puţin timp la dispoziţie ca să mai încerc să-mi fac update şi la blog.

În New York am stat la un hotel foarte fain, Club Quarters, situat chiar în inima districtului financiar, pe Williams Street, la nici un minut de celebra Wall Street. Camera era destul de decentă, dotată cu tot ce-ti trebuie ca să te simţi bine, inclusiv internet gratuit. Din păcate, camera nu avea un view extraordinar – de fapt, aş putea spune că view-ul lipsea cu totul: fereastra dădea într-un fel de puţ unde nu vedeai altceva decât patru pereţi sumbri, care blocau mai toată lumina zilei. Unde mai pui că afară era ditamai aparatul de aer condiţionat (cred) – probabil destinat să răcorească tot hotelul. Aparatul în sine era pornit tot timpul, iar zgomotul era ceva mai mult decât deranjant. Aş fi putut cere imediat să mi se dea altă cameră, însă am tot amânat chestia asta până când am constatat că deja mi se terminase concediul… Cu toate astea, aş recomanda oricând cu căldură acest hotel – aveţi grijă să vă schimbaţi camera în cazul în care nu sunteţi mulţumiţi de ce veţi primi iniţial.

Ce m-a surprins în mod plăcut la hotel este că nicăieri nu am găsit nici o biblie prin sertarele lor. Mai peste tot unde te duci în lumea asta nu se poate să nu găseşti în camerele de hotel şi-o biblie (mă rog, în acele locuri din Europa şi America de Nord unde am fost, anyway). Uneori, din prea mult exces de zel, managementul hotelului mai adăuga şi The Book of Mormon – că nu se ştie ce religie poate avea clientul, nu-i aşa? M-am întrebat de multe ori care e sensul chestiei ăsteia… Dacă vrei neapărat să satisfaci toate superstiţiile posibile pe care le pot avea clienţii tăi, probabil c-ar mai fi trebuit pus acolo şi-un Coran, nu credeţi? Ah, şi-o biblie ebraică, dar şi-o colecţie de mituri şi legende despre Thor şi Odin, o carte despre religia grecilor, una despre cea a celţilor, şi-aşa mai departe.

Însă faptul că Club Quarters nu are biblii în camere e un lucru încurajator. Şi cu ocazia asta m-am hotărât ca de-acum să adaug şi un special request atunci când mai rezerv ceva la un hotel: mulţumesc mult, dar scoateţi vă rog biblia din camera mea.

Wall Street e una din străzile cele mai vizitate în New York. De la primele ore ale dimineţii şi până seara târziu poţi vedea mii de turişti şi newyorkezi forfotind în toate părţile, fotografiindu-se, oprindu-se să admire clădirea bursei din New York ori The Federal Hall. Din capătul meu de stradă, la intersecţia cu Wall Street, aveai o vedere foarte faină asupra Trinity Church, care probabil ar fi fost un subiect foarte bun pentru o fotografie dacă ai fi prins un moment cu mai puţin turişti pe Wall Street. Din păcate, aglomeraţia de pe Wall Street nu e chiar pe gustul meu, deşi există un oarece farmec în felul în care şerpuieşte mulţimea. Cine ştie, poate că de vină sunt şi gardienii care păzesc intrarea în clădirea bursei, şi a căror prezenţă strică mult din efectul turistic al străzii.

Dacă vreţi ceva mai multă linişte există o soluţie foarte simplă: evadarea pe străzile laterale, unde aproape că te simţi într-o cu totul altă lume decât pe Wall Street. Poţi găsi aici nişte restaurante ori baruri foarte faine, cu un anumit farmec şi personalităţi diferite.

De pe Wall Street poţi ajunge imediat la Hudson River, unde te-ntâmpină Battery Park de unde poţi lua vaporul către Statuia Libertăţii. Nu m-am dus să văd statuia în primele zile; în schimb, din Battery Park am mai mers puţin şi-am descoperit un loc superb.

Am intrat mai întâi în clădirea One World Financial Center, iar de aici am ieşit pe Esplanade – un fel de parc situat de-a lungul râului Hudson şi unde zgomotul oraşului se stinge ca prin miracol. The Esplanade poate fi văzut şi ca o comunitate în sine – regiunea asta de Manhattan poartă numele de Battery Park City, din care faleza de-a lungul căruia m-am plimbat este doar o parte. Din păcate, vremea nu prea a fost prielnică pentru poze când am ajuns eu aici: cerul era în mare parte acoperit de nori, unde mai pui că vizibilitatea era redusă de-o ceaţă stupidă.

Din cauza asta n-am pus nici o poză de pe The Esplanade pe blog, însă dacă vreţi să vedeţi cam cum arată puteţi merge oricând pe situl firmei de arhitectură care s-a ocupat de designul waterfront-ului, Ehrenkrantz Eckstut & Kuhn Architects. Un slideshow mai poate fi găsit şi pe situl Project for Public Sites.

Nici o călătorie la New York nu e completă dacă nu te plimbi şi pe Fifth Avenue. De fapt, sunt multe locuri în New York fără de care un concediu petrecut aici nu ar fi complet, însă cred că Fifth Avenue e un loc mai special. Situat de-a lungul laturii de est a Central Park (o altă bijuterie din New York), Fifth Avenue e special în sensul că poţi descoperi aici clădiri cu o arhitectură unică, de la apartamente rezidenţiale până la hoteluri cu foarte multe stele.

Oh, şi foarte multe muzee. Atât de multe încât o parte din Fifth Avenue a primit numele de Museum Mile. Pe lângă foarte celebrele Guggenheim Museum şi Metropolitan Museum of Art (sau The Met, cum îi spun localnicii), mai poţi descoperi aici un muzeu de design, un muzeu al culturii evreieşti, muzeul pentru istoria oraşului New York, şi multe altele.

Nu se ştie niciodată ce ţi se poate-ntâmpla pe Fifth Avenue. Am să-nchei această postare cu o mică aventură la care am participat din întâmplare în New York… La un moment dat, în timp ce mergeam în legea mea pe Fifth Avenue, am descoperit o echipă de filmare pe una din străzile laterale. Curios din fire, l-am întrebat pe unul din tehnicienii de-acolo ce film se toarnă. Răspunsul: Just Wright. Cine joacă în el? Queen Latifah, plus alţii de care n-am auzit nimic. Cum eu eram curios să văd mai de-aproape felul în care se toarnă un film, m-am apropiat ceva mai mult de echipa de filmare şi m-am oprit acolo, băgător de seamă. La un moment dat aud eu un „watch out!” din spate, plus un claxon de bicicletă. Evident că m-am dat la o parte, taman la timp ca să văd că tipa pe bicicletă era chiar Queen Latifah. Şi chiar mi-a vorbit! În sfârşit, o vedetă de la Hollywood mi-a vorbit preţ de o secundă! Ce mi-a spus? Pe un ton vesel, în timp ce claxona, Queen Latifah a zis: „Excuse me!”. Wow! Evident, am scuzat-o… Ce puteam face?… :-)

Am să revin cât de curând şi cu alte amintiri despre New York. Am să povestesc cu ce impresii am redescoperit Central Park ori The Met, pe care le mai văzusem şi anul trecut, plus gânduri despre alte locuri foarte faine din New York şi care se cer vizitate de fiecare dată când ajungi aici.

24 de ore în New York

Anunțuri

Despre ampersand

Dat fiind profilul acestui site, tot ce pot spune despre mine e că am fost, sunt şi voi rămâne un pro-american.
Acest articol a fost publicat în Impresii de călătorie, Locuri, New York și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s