Gabriel Tudor: Dansând cu urşii

(articol scris de Gabriel Tudor şi publicat în Q-Magazine)

Desi obsesia pentru confort ii face pe majoritatea turistilor sa caute, in vacante, cele mai linistite si odihnitoare locuri cu putinta, exista in continuare oameni pentru care turismul inseamna in primul rand sete de aventura. Nu-i de mirare ca ei prefera locuri neumblate si adesea bantuite de salbaticiuni, cum este, de pilda, Yellowstone.

Acasa la grizzly

Despre cel mai celebru parc national din America de Nord probabil nu are rost sa spunem prea multe. Absolut toti cei ce il viziteaza raman uimiti de grandoarea peisajelor, care-i face sa se simta mici si neinsemnati in fata naturii atat de viguroase. Si mai exista un motiv pentru care, cel putin unii dintre ei, vin aici: sa se afle in preajma celor mai splendide, dar si mai periculoase carnasiere de pe acest continent, ursii grizzly.

Caci Parcul National Yellowstone este unul dintre putinele locuri din lume unde acesti monstri ai padurilor inverzite mai vietuiesc inca in libertate. O vizita in arealul lor este o experienta unica si, chiar daca poate nu-i veti intalni, e suficient sa le auziti mormaiturile aprige pentru a fi cuprinsi de fiori.

Am vizitat acest parc in urma cu cativa ani, pe o superba vreme de septembrie, cand copacii din Yellowstone pareau sa astearna pe carari o simfonie de culori, din frunzele lor.

Pretutindeni, natura se pregatea sa ierneze. Am avut norocul de a vedea de aproape, adica de la mai putin de o suta de metri, un superb exemplar mascul de grizzly. Uriasul a trecut pe langa locul unde ma aflam impreuna cu un grup de turisti care amutisera, cuprinsi de teama si fascinatie, fara sa ne arunce o privire macar. Era preocupat sa gaseasca hrana, caci iarna era aproape si trebuia sa aiba, ca sa spun asa, „camara plina”, urmand sa intre in curand in hibernare.

L-am privit cu totii, care cu ochiul liber, care cu binocluri si, abia dupa ce ne-am mai dezmeticit, flash-urile aparatelor de fotografiat au inceput sa se dezlantuie, sub privirile nu prea incantate ale ghidului nostru, nimeni altul decat faimosul biolog Mark Haroldson.

Acesta a petrecut, in 1995, trei luni de zile singur in salbaticia parcului Yellowstone, pentru a observa de aproape traiul ursilor grizzly. In toata aceasta perioada, despre care povesteste cu emotie grupurilor de turisti, el a dormit in copaci si s-a hranit cu ce i-a oferit natura, fiind in doua randuri atacat de ursi. De fiecare data insa, experienta si sangele rece care-l caracterizeaza l-au salvat…

Excursiile vizand explorarea…
…mediului natural al ursului grizzly au fost initiate la sfarsitul deceniului trecut, de catre un grup de zoologi specializati in studierea vietii acestor salbaticiuni. Scopul lor era sensibilizarea opiniei publice fata de problemele cu care se confrunta animalele, amenintate, pana nu demult, cu extinctia totala, in aceasta regiune a Americii.

Turistii care, ca si mine, doresc sa traiasca pentru cateva zile in salbaticia inceputurilor, atunci cand omul primitiv trebuia sa lupte pentru supravietuire cu adversari mult mai puternici, sunt cazati in cabanute de lemn la Buffalo Ranch, pe valea Lamar, o regiune numita „un Serengeti al Americii de Nord”.

Denumirea nu este deloc exagerata, intrucat rareori, pe tot cuprinsul uriasului continent nord-american, mai poti gasi laolalta atatea specii faunistice, ca sa nu mai amintesc de diversitatea luxurianta a florei.

Condusi de Haroldson, porneam in fiecare dimineata, inainte de ivirea zorilor, prin padure. Sunetele facute de diverse salbaticiuni, de pasarile care se trezeau la viata, se inlantuiau, intr-un imn adus frumusetii naturii.

Dupa ce hoinaream ore intregi printre copacii imensi, la pranz ne opream sa luam un pranz frugal, constand in sandvisuri si apa de izvor, iar dupa-amiezele vizitam vizuini parasite ale ursilor sau fostele gropi de gunoi unde acestia se adunau in numar mare, pana prin anii ’60.

Am intalnit si ursi fericiti
Serile ni le petreceam in jurul unor imense focuri de tabara, ghidul nostru tinandu-ne adevarate prelegeri despre obiceiurile ursilor grizzly, dieta si viata lor sociala, ca si despre greselile facute in privinta ingrijirii lor.

Gropile de gunoi de care am amintit au constituit, ne-a explicat ghidul nostru, o chestiune foarte controversata. Initial, curatorii Parcului au incurajat vizitatorii sa arunce gunoaie, pentru ca ursii luau cu asalt zona si, din foisoare special amenajate, turistii ii puteau vedea mancand cu lacomie din deseurile alimentare.

Masura desfiintarii acelor gropi de gunoi a generat un comportament agresiv din partea animalelor. Obisnuite sa primeasca hrana „de-a gata”, fara sa vaneze, acestea au atacat ranch-urile din zona, provocand insemnate pagube si atacand chiar oamenii.

In disperare de cauza, localnicii si vanatorii au inceput sa impuste ursii, iar numarul acestora a scazut, in doar patru ani, de la 312 la doar 172. Ca atare, in 1975, U.S. Fish and Wildlife Service a declarat ursul grizzly specie amenintata cu disparitia in aceasta regiune. De atunci, protectia guvernului si un management imbunatatit din partea autoritatilor locale au dus la cresterea continua a numarului de ursi grizzly, care au redevenit pradatorii dintotdeauna, vanand cu succes elani, bizoni, capre salbatice, caprioare, dar si animale mici si evitand, de cele mai multe ori, omul.

De altfel, in ultimele decenii nu s-au inregistrat in Parcul Yellowstone decat doua atacuri mortale, ambele, macabra coincidenta, intr-o singura noapte – 13 august 1967. Victimele au fost doua turiste care campasera la multi kilometri una de cealalta si care au fost sfasiate de doi ursi diferiti. Totusi, in ciuda primejdiei pe care grizzly o reprezinta pentru fiinta umana, omul este infinit mai periculos pentru urs.

Din fericire, in Parcul Yellowstone, ursii grizzly si-au gasit un adapost durabil si cei ce vin sa-i admire se pot lauda ca au vazut, ca sa spun asa, parafrazand o faimoasa butada, ursi fericiti.

Nu am sa uit niciodata cuvintele pe care inimosul nostru ghid ni le-a adresat, la plecare: „Noi nu garantam nimanui ca va vedea de aproape ursi grizzly, dar garantam ca aceste salbaticiuni duc aici traiul pe care orice urs l-a dus si trebuie sa-l duca, in habitatul sau natural”.

Anunțuri

Despre ampersand

Dat fiind profilul acestui site, tot ce pot spune despre mine e că am fost, sunt şi voi rămâne un pro-american.
Acest articol a fost publicat în Impresii de călătorie, Locuri, Yellowstone și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s