Grid Modorcea: Pragul lui Tarkovski

(articol scris de Grid Modorcea şi publicat pe videofil.ro)

Un eveniment nesperat a fost nu atat Revelionul petrecut in Times Square, unde zeci de mii de oameni au cantat si au dansat intr-o atmosfera de carnaval, cat mai ales revederea filmului Stalker / Calauza (1979) al lui Andrei Tarkovski (1932 – 1986), in varianta originala, integrala. Unele secvente nu le vazusem […]

Acum, ceea ce am vazut in Times Square de Revelion, dupa momentul zero, mi-a amintit de desertul din Stalker. O atmosfera de apocalips dupa efuziunile sarbatorii, care au marcat trecerea dintre ani.

Sticle de toate marimile si culorile, la fel hartii si pungi de plastic, fluturasi, palarii, confetti, fel de fel de resturi, munti de gunoaie, totul calcat in picioare de fluviul de oameni care au ocupat mai ceva ca pe stadion celebra piata inecata in gigantice reclame luminoase, strajuita de un zgarie-nori cilindric pe care se afla scris anul 2010 si unde, alaturi, ceasul arata ca mai sunt 10, 9, 8… secunde pana la 0, pana la miezul noptii, cand, dupa ce toti am scandat ultimele clipe ale anului trecut, dopurile de sampanie au sarit in aer si din piepturile celor care au evoluat pana atunci, pe scenele instalate in piata, a rabufnit un acelasi “Happy New Year”, in timp ce toata lumea tipa si se imbratisa de-a valma. Chiar si cu politistii care asigurau ordinea, majoritatea niste negri uriasi, parca erau din Avatar.

E greu de inteles si de explicat fericirea asta, la clipa dintre ani, daca n-o traiesti. Mitul Anului Nou cunoaste numeroase forme de traire. Oamenii moderni nu dau nici o explicatie acestui fapt, il traiesc in cel mai bun caz ca pe o dorinta in mai bine pentru anul ce vine.

In Times Square, mii de oameni erau din cale-afara de fericiti, chiar daca calcau, stateau pe mormane de gunoi. O imagine ca in povestea biblicului Iov. E adevarat, peste cateva ore totul era luna, spalat cu detergent, iar lucrurile pierdute, umbrele, fulare, manusi desperecheate, haine, pantofi, un morman de astfel de lucruri, erau depozitate pe o platforma a pietii, pentru cine si-ar fi adus aminte ce a pierdut si ar fi revenit sa-l recupereze.

Acest fapt neasteptat m-a dus cu gandul la camera fermecata din Stalker. Dar cele doua fete trebuie sa coexiste, Zona si lumea de dincolo de prag. Fericirea multimii in noaptea de Anul Nou, in clipa trecerii dintre ani, nu echivaleaza oare cu trecerea pragului de care vorbeste Tarkovski in Stalker?

Probabil ca asa se explica si atmosfera de apocalips a Zonei, ca si mizeria de dupa Revelion in Times Square. Spectacol, masca, apoi demascare. Este reversul imagnii omului. Ce ramane in urma sa dupa ce-si arata fata festiva.

Si multi oameni cred ca aici este pragul, ca Times Square este lumea cautata, mirajul de dincolo de prag, dupa ce treci Zona. Multi identifica acest loc, cel mai luminat loc din lume, ca o nava cosmica, cu fericirea. Vin pe drumuri ocolite din Zona lor si se opresc aici, asa cum au facut in special asiaticii si esticii europeni. Daca le cunosti povestea, este o aventura similara metaforei tarkovskiene.

Am cunoscut povestea unor romani plecati din tara de peste 20 de ani, foarte diferiti de cei cunoscuti in Queens, despre care am avut ocazia sa povestesc de multe ori. Acestia de care vorbesc acum sunt din Manhattan, deja americanizati, realizati aici, cum ar fi, de pilda, Lucian zis Maestro, un artist plastic de exceptie, fost coleg cu Virgil Mocanu, cum mi-a spus el, care mi-a pomenit si despre alti artisti din generatia lor.

Lucian este un fotograf de lux, dublat de un pictor de exceptie. I-am vazut cateva lucrari, care exprimau stari sumbre, precum peisajele inspirate de Lower Manhattan, zona vechiului New York, a pionierilor, zisa si Downtown, unde, alaturi de noi buildinguri, precum cele de pe Wall Street, intalnesti locuri vechi precum Battery Park sau cartiere faimoase ca Chinatown,  SoHo, Little Italy, Greenwich Village si alte zone pline de amprente inedite, extrem de picturale. Chiar strada si cladirea unde locuieste Lucian au acest parfum vetust.

Langa astfel de peisaje, in care se combina strazi si cladiri vechi, fapt care confera tablourilor o calitate de document, se afla o serie de portrete remarcabile. Fiind fotograf, Lucian este si un remarcabil portretist. Portretele sale in ulei pe panza sunt tot atat de fotografice pe cat de picturale sunt fotografiile, fiecare figura fiind plasata intr-un decor anume, creat special in studioul artistului. Interesante sunt ultimele sale experimente, fotografii ale unei femei nud, un nud vopsit in varii culori, avand pe chip diverse masti, create tot de Lucian. Pareau masti din zona Transilvaniei, de unde provine el.

Apoi, cu totul remarcabil mi s-a parut un tablou Still Life, care nu semana nici cu Pallady, nici cu naturile moarte create de Cézanne, Klee, Juan Gris, Tanguy sau alti mari artisti ale caror lucrari similare le-am vazut la Metropolitan sau MoMA. Fiindca Lucian a avut ideea de a combina doua spatii. Pe o masa se afla un cos cu fructe si o masca alaturi, cosul e rasturnat, iar cateva fructe au cazut langa piciorul mesei, unde artistul creeaza un alt moment static, remarcabil, de sine statator. Intregul e o natura statica din doua planuri supraetajate, legate prin miscarea absenta, doar sugerata, a caderii. In aceasta lucrare te frapeaza galbenul, dar in celelalte, mai ales in peisaje, amprenta o dau culorile caramizii.

Iata un exemplu de artist roman realizat in America, desi n-a expus inca in Romania, unde cred ca nu-l mai cunoaste nimeni. Si nici nu-l intereseaza, fiindca el e cunoscut aici, unde traieste, creeaza, expune si vinde. Lucian a iesit din Zona, a trecut Pragul si acum isi implineste in voie Visul sau visele cautarilor sale.

Anunțuri

Despre ampersand

Dat fiind profilul acestui site, tot ce pot spune despre mine e că am fost, sunt şi voi rămâne un pro-american.
Acest articol a fost publicat în Impresii de călătorie, Locuri, New York și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s