Alex Lebedev: Tricolor în vânt – Grand Canyon, Arizona

(articol scris de Alex Lebedev şi postat pe blogul personal)

Nu am fost niciodata pe Everest, nici pe McKinley sau Mont Blanc. In Carpati am fost o data dar am fost mai mult la parter decat in mansarda. Dar Marele Canion m-a facut sa ma simt pe acoperisul lumii.

Cand am urcat pe cel mai inalt punct de acolo unde eram eu, Guano Point. Ma uitam in jos si ma gandeam ca un pas gresit si acum nu mai scriam nimic, scriati voi poate despre mine. Se trezise altofobia din mine, nu se manifesta foarte des, dar o am in sange, ultima data cand am simtit-o a fost la Saharna in clasa 9. Dar am urcat, si urcand faceam poze, si cu fiece piatra ce o lasam in urma cu atat aripile se desfaceau mai tare pana in punctul cand eram gata sa zbor.

Nu vreau sa zic nimic rau despre Moldova, dar sincer, cand vezi genul acesta de minuni ale lumii, intelegi de ce multi straini nu sunt foarte impresionati de ceea ce vad la noi. Spun si ei ca e frumos si ca e interesant, mai mult din politete decat din exaltare, pentru ca Balanestiul nostru, Saharna, Orheiul Vechi, Suta de Movile sunt importante pentru noi, chiar daca sunt foarte multi in Moldova care nu le-au vazut nici pe astea. Am obervat ca in Moldova, moldovenii calatoresc doar ca sa arate strainilor locuri si sa-i impresioneze.

In drum spre Grand Canyon
Uite-ma gasit in acelasi autobuz plin cu chinezi, alaturi de mine statea un vietnamez, care ma intrebase cati ani cred ca are, intr-o engleza pe care o intelegeam doar din intuitie. Credeam care are vreo 50-60, m-a surprins ca, la varsta de 85 de ani, nenea calatorea si voia sa vada canionul. Apoi ma intreba diferite chestii despre girlfriend si despre ce fac in USA si de unde sunt.

Pe cand inca dormeam, urmandu-mi traditia de somn chinezesc, vine ghidul la mine si imi intinde o foita sa aleg unde vreau sa ma duc, la West Rim sau South Rim. La South era ieftin si eram sigur ca ma duc acolo, cand colo el imi zice ca eu rezervasem West Rim-ul si ca sunt obligat sa ma duc acolo. Asa ca trebuia sa platesc 67$, ceea ce insemna ca bugetul meu pentru urmatoarele 8 zile se micsora cu 4/7. Dar fie.

Hoover Dam
Cand mergi din Las Vegas spre Grand Canyon, numaidecat mergi pe la Hoover Dam, asta cel putin inca vreo 5 ani, pentru ca am vazut ca se construia o autostrada noua. Dar Dam-ul e foarte interesant si el.

A fost construit de Hoover, care mai apoi a devenit presedinte a SUA – interesant drumul asta, de la faci un pod si ajungi la Casa Alba. Daca nu ar fi Dam-ul, se zice ca nici Las Vegas-ul nu ar fi. Mie locul asta imi aduce aminte de filmul Full Rush In, cu Salma Hayek si Matthew Perry (apropo, recomand filmul, destul de placut sa-l vezi intr-0 vineri seara cu cineva).

Cand mergi pe Dam, treci dintr-un fus orar in altul. Si cand esti pe o anumita linie, esti oarecum atemporal si e foarte ciudat sentimentul asta, sa fii in ora Nevadei si a Arizonei in acelasi timp. Dam-ul e o constructie masiva si imi inchipui cata munca a trebuit pentru a-l construi, asa ca numaidecat trebuie sa faci o “fotka” acolo.

Grand Canyon: Eagle Point
Si daca trebuia sa ma duc la West Rim, acolo si m-am dus, si nu-mi pare rau deloc.

Diferenta dintre South Rim si West Rim e ca, la South Rim, dureaza mai mult sa ajungi acolo ca e la o altitudine mai mare ca West. Nu exista Skywalk, cica o constructie si mergi pe sticla deasupra la Grand Canyon. Acolo nu-s indieni, ca West Rim e in proprietatea tribului Hualapai, si e mai mult privat. South Rim-ul e proprietatea statului, asa incat la West gasesti mai multe chestii pentru turisti. Totusi, data viitoare, daca dau pe aici, ma duc la South sa fac o comparatie.

Eagle Point, asa se numeste partea asta – deoarece in Canyon, sunt niste pietre ce au forma a unui vulture si e destul de spectaculos. Ce e interesant la Canyon e ca, la diferite ore, vezi canionul in culori diferite, un fel de iluzie optica de la inaltime.

Fiind acolo, in capul meu voiam sa aflu ceva, care e statistica, cati oameni mor anual aici, cati intamplator si cate sinucideri epice. Pentru ca aici nu sunt garduri sau semne pe care sa scrie:” Nu te apropia, e foarte periculos, poti sa mori Lashara!“

Si e asa, uite marginea, uite pamantul, uite nu-i pamantul, in curand o sa atingi raul Colorado. Am intrebat pe cineva de ce e asa, si mi s-a spus ca pe cand erau garduri si sarma ghimpata (glumesc) erau mai multe cazuri in care oamenii mureau, pentru ca simteau ca anume acele garduri le ofera protectia, fara ele oamenii is mai precauti si sunt mai atenti cand stau pe margine.

Am stat si eu, si e un sentiment ciudat, mai mult de eliberare. Eu v-am zis vreodata ca de fiece data cand merg pe un pod, se trezeste in mine instinctul pur si simplu sa sar. Cred ca de aia vreau sa fac bungee jumping.

Ce a fost bine a fost ca in cei 67$ era inclus si pranzul si m-am delectat cu mancare chinezeasca. Fiind acolo, am inceput sa vorbesc mai mult cu o chinezoaica al carei nume american era Cecille sau ceva de genu. Era practic un fel de Simbioza, adica ea isi avea aparatul de fotografiat stricat si avea nevoie de poze de la canion, si eu eram singur si aveam nevoie cineva care sa ma fotografieze pentru ca de la o vreme te cam saturi sa-ti faci singur poze.

Am luat pranzul, eu obtinui o diploma ca am fost si am mers pe Skywalk, desi nu am mers, dar va rog nu ziceti la nimeni. Si am facut o multime de poze.

Cand privesti in jos spre Grand Canyon, te simti marut, neimportant si in acelasi timp iti zici ca Viata e atat de frumoasa, mai ales cand inca un pas gresit si uite nu-i.

Pe cand faceam poze aici – prima mea poza practic m-am tarait spre margine, pe burta. Mi-am scos tricolorul (n. daca cineva intreaba de ce am mereu peste tot tricolorul, fara stema Moldovei, va rog sa stiti si sa tineti minte, eu is Stema in versiune 3D). Si inca un pic, si scapam tricolorul dus de vant in canion. Ar fi fost interesant sa fi zburat pe acolo, si oamenii sa se intrebe ce e ala, dar eu sa strig: dati-mi tricolorul inapoi. Pe bune, drapelul asta pe care il am, incepe sa aiba aceeasi istorie proprie ca rucsacul meu cu Sponge Bob.

Grand Canyon: Guano Point
Desi ghidul nostru a incercat foarte mult sa ne persuadeze si sa luam elicopterul, ne-a mai spus ca daca nu-l luam ar fi bine sa ne urcam pe varful de la Guano Point, pentru o panorama de neuitat. In rest a mai zis ceva in chineza. Pe bune, ghidul nostru era foarte amuzant, numa ca eu nu intelegeam nica din ce spune, mai ales cand aproape tot autobuzul radea. Ma simteam cioara alba ne-chineza.

Intre Eagle is Guano Point iei autobuzul, care e gratis pentru ca e inclus in cei 67$. Aici varful, de care pomeneam, pentru multi era pur si simplu prea mult. Pentru ca sa ajungi pe el trebuia sa faci un pic de alpinism, dar v-o spun, merita toate cele 127% sa te cateri acolo, dupa aia putine ce mai conteaza. Ai vrea sa faci ceea ce au facut aia pe Titanic, sa intinzi mainile si sa zici: I’m the King of the World. Acolo sus ai vrea sa stai si sa stai si sa te gandesti la viata. Marele Canion e un punct perfect pentru meditatie. Nu degeaba preotii budisti se suie pe Everest si in regiunea aia.

Timpul a fost de partea noastra, a fost soare, frumos si bine. Ma intreb totusi cum ar arata canionul intr-o ploaie torentiala sau ciobaneasca. Eu cred ca acum incerc sa bag canionul in context mioritic si nu prea se lipeste. Am stat pe acolo vreo 6 ore, pe urma ne-am luat talpasita si ne-am intors inapoi, iar sarind dintr-un fus orar in altul.

M&Ms Chocolate Factory
Pentru ca a facut parte din acelasi tur, m-am gandit sa scriu tot aici, desi Fabrica asta e in Nevada si nu Arizona.

Deci iata si locul unde se fac cacatzeii de oaie, numa ca colorati si cu litera M pe dansele, cica de la Mioare, dar nu cred ca Americanii stiu asta. Totusi, care e istoria acestor bomboane: cica in timpul celui de-al doilea razboi mondial, guvernul american a inteles necesitatea ciocolatei pentru soldati, asa ca s-a gandit sa le faca micute pentru a nu ocupa mult loc si apoi pentru a limita consumul. Si apoi sloganul lor era ca bomboanele se topesc in gura, nu in mana. Pe dansele erau litera M, pentru ca erau produse de catre Mars Corporation.

Totusi sa fiu sincer nu prea am fost impresionat de fabrica. Turul pentru turisti dureaza vreo 15 min: 4 minute sa vezi niste oameni cum lucreaza si 11 minute sa astepti sa ti se dea 2 bucatele micute de ciocolata. Pe bune, daca ziceam ca cand ajungi la Marele Canyon, te simti dezamagit cand vezi Saharna, aici simteam contrar opusul. Ma simteam dezamagit de aceasta fabrica dupa ce fusei de cateva ori in tur la Fabrica Bucuria. La noi cand e o excursie de genul asta, e All You Can Eat, nu doar doua piese micute.

Si apoi alta atractie de aici a fost Cactus Garden, aici chiar impresionat nu am fost deloc. Dupa ce vezi atatia Joshua Trees pe la Grand Canyon, cateva specii de cactusi nu te va impresiona. Am cautat pe acolo cel putin cateva denumiri interesante, nici pe alea nu le-am gasit.

Totusi ce mi-a placut la fabrica de ciocolata, in timp ce mergi pe acolo, pe pereti, pe pod, peste tot sunt citate despre ciocolata si bomboane. Diferite informatii despre istoria ciocolatei, ceva de genu Stiati Ca. Astfel incat simti atmosfera de ciocolata, si mai mult o doresti, de aia esti un picut dezamagit.

Apoi magazinul cu suveniruri e interesant, diferite chestii in prim plan cu bomboanele M&Ms, pe care chinezii s-au grabit sa la cumpere. Sincer, turistii chinezi cumpara tot ce vad, de parca nu tot totul e facut la dansii in tara, e un picut ciudat cum arunca asa banii in vant. Mai ales ca majoritatea s-au plimbat si cu elicopterul, pe bune, turul costa vreo 110$ iar extra undeva platesti pentru toate tururile extra de vreo 5 ori mai multe. Cred ca eu acum vorbesc din perspectiva unui Poor International Student.

Si bun.. m-am suit pe Grand Canyon si v-am zis o poveste de ciocolata!

Anunțuri

Despre ampersand

Dat fiind profilul acestui site, tot ce pot spune despre mine e că am fost, sunt şi voi rămâne un pro-american.
Acest articol a fost publicat în Arizona, Grand Canyon, Impresii de călătorie, Las Vegas, Locuri, Nevada și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Alex Lebedev: Tricolor în vânt – Grand Canyon, Arizona

  1. alex zice:

    Salut:)

    mesc pt postare:) btw la mine pe blog poti gasi multe alte articole despre USA

  2. alex zice:

    Multumesc si ma bucur ca ti-au placut, si poate folosesc si la altii ce ajung pe acolo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s