Andreea Frâncu: New York, notiţe din excursie

(articol scris de Andreea Frâncu şi postat pe blogul personal)

Ziua 1
De mult aveam în plan să mergem într-o excursie la New York dar, din diferite motive (aniversări, botezuri, vreme rea, rude în vizită) am tot amânat. În fine, acum vreo lună am luat biletele de avion, urmând să plecăm spre NY pe 5 mai, imediat după vacanţa de 1 mai din România.

Acum vreo două săptămâni când a început istoria cu gripa porcină, ne-am tot întrebat dacă ar trebui să amânăm din nou excursia. Ne-am uitat cu orele la ştiri pe CNN şi într-un final, luni 4 mai, am decis să nu ne schimbăm planurile.

Am mai fost la New York de multe ori pe când eram studenţi la master în New Jersey, la Universitatea Rutgers, care e la o oră de mers cu trenul de Manhattan. Magda a mai fost şi ea la New York, de fapt chiar a locuit aici pentru 6 luni când a venit prima oară în America.

Aşa că am decis ca această vacanţa să fie mai mult una de refamiliarizare cu oraşul, o excursie în care vom face şi ceva activităţi turistice dar în principal ne vom bucura de lucruri de care nu ne-am bucurat în vizitele anterioare când alergam de colo colo încercând să bifăm toate lucrurile care “trebuiau” văzute. De data asta vom zace în cafenele uitându-ne la lume, vom mânca pe îndelete în restaurante bune, vom face cumpărături.

N-o să ne urcăm pe Empire State Building şi nici nu vom merge la Statuia Libertăţii. Am făcut-o deja în excursiile anterioare şi nu simt nevoia să o facem din nou. De data asta vom merge la muzeu, vom vedea un muzical sau un film şi ne vom întâlni cu prieteni care stau aici sau prin apropiere.

În prima seară în New York, spre exemplu, am mers să mâncam într-un restaurant indian, ceva ce ne lipseşte în Bucureşti unde nu avem cine ştie ce alegere în ce priveşte restaurantele indiene. Am ales un restaurant din mini ghidul Zagat pe care l-a cumpărat Magda în ultima excursie în America: Chola de pe strada E 58th, undeva între bulevardele 2 şi 3.

Restaurantul era aglomerat, foarte zgomotos şi cu un decor foarte kitchy, aşa cum îi şade bine unui restaurant indian, iar mâncarea a fost foarte bună. Eu am comandat ce comand de obicei – samosa, pui tikka masala – iar Cristi s-a aventurat cu nişte feluri de mâncare noi. Am comandat prea mult pentru 3 oameni – de când nu mai stăm în America am uitat de mărimea porţiilor de mâncare – aşa că a trebuit să cerem jumătate din mâncare la pachet.

În timp ce ne plimbam pe străzi spre metrou am simţit nişte mirosuri familiare: mirosul omniprezent de mâncare pe care îl întâlneşti în toate oraşele americane şi în plus, un vag miros de gunoi, specific New York-ului.

În altă ordine de idei, stăm la nişte prieteni pe insula Roosevelt, în mijlocul lui East River. E la o staţie de metrou de Manhattan.

Ziua a 2-a.
Prima oprire din zi a fost Washington Square în Greenwich Village. Din păcate, spre necazul nostru, parcul era închis pentru renovare până în “primăvara lui 2009″.

Mi-era foame rău şi mi-era poftă de un bagel (n-am nici cea mai mică idee cum s-ar traduce bagel în română, dar dacă vreţi să vă faceţi o idee cum arată puteţi găsi o poză aici) aşa că ne-am plimbat prin cartier căutând o cafenea care să servească bagels. Îmi plac tare mult bagel-urile, sunt favoritele mele pentru un mic dejun american. Îmi plac îndeosebi cele cu susan, prăjite şi cu cremă de brânză.

După acest mic dejun întârziat, am luat metroul de la Cristopher St. până în sudul insulei la South Ferry cu intenţia de a ne plimba prin Battery Park. Când am ajuns la Battery Park, l-am găsit plin ochi de turişti. Se pare că alţii nu au avut aceleaşi reţineri ca şi noi referitoare la gripa porcină. Sau s-au gândit că 98 de cazuri într-un oraş de 8 milioane nu e statistic aşa de rău. În orice caz, coada la vaporul pentru statuia libertăţii se încolăcea prin parc iar pretutindeni erau oameni cu aparate de fotografiat făcând poze cu statui şi porumbei.

Am luat-o la picior spre nord, eu plănuind să fac o poză cu celebrul taur de pe Wall Street. A trebuit să renunţ şi la asta, fiindcă taurul nu se vedea din marea de turişti. Ar fi trebuit să mă lupt cu mulţimea şi să am multă răbdare ca să ajung în faţă, să fac o poză cu taurul. Aşa că a trebuit să mă mulţumesc cu o poză cu clădirea bursei din NY a cărei faţadă era acoperită în întregime cu un uriaş steag american.

În faţa bursei se filma o reclamă, n-am idee la ce. Trei fete drăguţe, îmbrăcate elegant în fuste scurte treceau pe lângă un domn în vârstă care citea ziarul. Când ajungeau în dreptul lui, domnul era de presupus să cadă de pe bancă la vederea fetelor. Au repetat figura asta de vreo 4-5 ori (vai de domnul care cădea) până când ne-am plictisit de privit şi am plecat mai departe.

Următoarea oprire a fost la World Trade Center unde momentan e un şantier de construcţie cu nişte garduri înalte, aşa că nu se poate vedea mai nimic, doar nişte macarale colorate.

Am luat-o la dreapta pe Fulton şi am mers tot înainte (ca pionierii) până la South Street Seaport care e un fel de mall cu magazine şi locuri de mâncat ieftine şi o terasă de unde se poate vedea o privelişte frumoasă a podului Brooklyn. Am stat în şezlonguri pe terasă, bând bere şi uitându-ne la râu şi într-un final am pornit spre pod.

Era o vreme frumoasă, soare şi nici pic de nor, un cer albastru, perfect pentru o plimbare pe jos. Podul era – evident, cum altfel – plin de turişti. Şi am tot mers şi am mers, bântuind pe străzi, până când s-a făcut ora de cină.

Ziua a 3-a.
În ziua a treia a excursiei ne-am hotărât să mergem la Muzeul de artă Metropolitan, poreclit pe scurt “The Met”, hotărâre determinată în mare parte de faptul că afară era noros şi se anunţaseră ploi.

Am început prin a vizita aripa egipteană, pentru deliciul lui Cristi care de obicei se plictiseşte în muzeele de artă dar căruia îi plac muzeele de istorie.

Muzeul era plin de copii veniţi în excursie cu şcoala, care căscau gura cu mare admiraţie la mumii: “Doamna profesoară, chiar e un om înăuntru?” După cum am sperat, lui Cristi i-a plăcut partea egipteană şi s-a apucat să citească toate panourile explicative în timp ce eu îl bruiam încercând să-l fac să-şi amintească melodia lui Bangles “Mergi ca un egiptean”. Până la urmă l-am lăsat în pace şi m-am dus la etaj la galeria de artă modernă care s-a dovedit a fi extraordinară.

Mă întreb dacă la Met nu sunt cumva mai multe tablouri de impresionişti decât la Musee d’Orsay în Paris. Cameră după cameră pline cu tablouri de Manet, Monet, Renoir, Pisarro şi încă unele dintre cele mai cunoscute opere. “Grădina Sainte-Adresse”, “Regata de la Sainte-Adresse”, “Grenouillere” de Monet, “Excursie cu barca” de Manet şi multe altele de Picasso, Van Gogh etc. Am găsit până şi o pictură de Gaugain care era preferata mamei mele şi după care avea o reproducere pe care o ţinea atârnată pe perete la ea în dormitor. N-aveam idee că pictura e din colecţia de la Met, am crezut întotdeauna că e din colecţia de la Louvre, bazându-mă pe faptul că mama a visitat Parisul, dar n-a fost niciodată la New York.

Am stat în muzeu până la ora de închidere, am cinat şi după cină ne-am dus să vedem nebunia de lumini şi zgomot din Times Square.

Îmi place Times Square, aglomeraţia, zgomotul continuu, luminile mişcătoare, kitch-ul din jur. Am fost foarte impresionaţi de faptul că am găsit pe unul din stâlpi un banner pe care scria “Bun Venit” în română – de jur împrejurul pieţii erau bannere cu mesaje de bun venit în diverse limbi.

Ziua a 4-a.
Am zis în postările precedente că în această excursie la New York n-o să facem activităţi prea turistice dar am trecut pe la Rockefeller Plaza şi am văzut un semn despre “Platforma de observaţie de pe Rockefeller Center” n-am putut să mă abţin şi i-am convins pe Cristi şi pe Magda să luăm bilete.

M-am mirat că n-am ştiut că se poate urca pe Rockefeller Plaza dar mai târziu am citit în ghid că platforma a fost închisă aproape două decenii, din 1986 până în 2005. Ceea ce înseamnă că în momentul în care am părăsit New Jersey ca să ne mutăm pe coasta de vest, platforma de observaţie era încă închisă.

După ce am plătit $20/persoană (imens în opinia mea), am trecut prin diverse controale de securitare şi după ce ne-am uitat la un film scurt despre construcţia centrului am fost înghesuiţi într-un lift şi ni s-a zis să ne uităm în sus. Când a pornit liftul, pe tavanul lui a început o proiecţie despre personalităţi din istoria New Yorkului şi după puţin timp am ajuns la etajul 67.

Priveliştea din vârf era superbă: într-o parte Central Park şi de cealaltă Empire State Building, ambele împărţind Manhattanul în două. Crysler Building era vizibilă numai parţial fiind blocată de altă clădire. Am stat acolo sus vreo jumătate de oră, făcând poze (pe care le voi posta la întoarcere, că de pe drum e ceva mai complicat) şi ascultând turiştii francezi.

Bazându-ne pe observaţiile noastre, cred că jumătate din turiştii din NY la momentul ăsta sunt francezi. Sau cine ştie, poate sunt canadieni din partea franceză, dar cred că probabilitatea să fie francezi e mai mare, fiindcă francezii au un avantaj suplimentar: rata de schimb euro-dolar.

După urcatul pe Rockefeller Center ne-am oprit pentru o bere la cafeneaua de la baza clădirii, cea în care iarna se instalează un patinoar.

În timp ce încercam să ne găsim drumul afară din clădire am trecut pe lângă diferite magazine de la subsol, inclusiv un magazin de lustruit pantofii, unde spre uimirea mea, era coadă la lustruit pantofi. N-am mai văzut aşa ceva până acum, aşa că trebuia să menţionez.

După pauza de bere ne-am plimbat pe lângă Biblioteca municipală din New York şi prin Bryant Park şi am ajuns din nou în Times Square, de data asta la lumina zilei. Era la fel de mare nebunia ca şi în seara precedentă. Din metru în metru cineva ne oprea să ne dea vreun pliant sau să ne vândă bilete la vreo activitate.

Fiind obosiţi am decis să mergem să ne aşezam fundurile pe scaune la un film aşa că ne-am dus să vedem Star Trek care tocmai avusese premiera. Eu şi Cristi suntem vechi fani de Star Trek, am văzut toate serialele (chiar şi câteva episoade din Enterprise) şi aproape toate filmele.

Filmul la care ne-am dus se petrecea înainte de seria originală din 1960. Mi-a plăcut filmul, actorii erau bine aleşi şi se potriveau împreună. Filmul face o groază de apropouri la serialul original, lucru care place fanilor. Efectele speciale sunt bune, are o gramadă de acţiune şi scenariul e bunicel. Sper că o să-i meargă bine, ca să mai facă şi altele.

Ziua a 5-a.
Altă zi, alt muzeu de vizitat. De data asta ca să-l fac pe Cristi fericit am ales să mergem la Muzeul Naţional de Istorie Naturală (echivalentul New Yorkez al muzeului Antipa).

Înainte de muzeu ne-am plimbat prin partea sudică a lui Central Park. Am trecut pe lângă micul lac – mă întreb ce se întâmplă cu raţele iarna (asta a fost o încercare de a face o glumă pe teme literare) pe lângă nişte terenuri de baseball pline de oameni şi pe lângă Strawberry Fields şi memorialul dedicat lui John Lennon.

Fiind duminică muzeul era plin de lume. Cristi s-a supărat când a auzit că sala de cinema IMAX era închisă, fiindcă spera să vedem un film pe ecran IMAX. În schimb ne-am luat bilete la “Coliziuni cosmice”, un documentar de 20 de minute narat de Robert Redford cu nişte efecte speciale interesante. Documentarul era despre importanţa coliziunilor cosmice şi eu una am învaţat nişte lucruri noi (despre vântul solar şi cum Pământul este apărat de vântul solar datorită câmpului magnetic al Pământului care este generat de miezul de fier al planetei).

După film am petrecut o grămadă de vreme într-o parte a muzeului numită “Centrul Rose pentru Spaţiu şi Pământ”. La ieşirea din sala de cinema, care era de fapt Planetariul – o uriaşă sferă argintie, puteai să cobori pe o rampă în spirală pe marginea căreia era prezentată istoria universului.

După Centrul Rose ne-am dus la etajul patru să vedem sălile cu scheletele de dinozauri. Unele dintre schelete erau uriaşe şi te făceau să te simţi pitic. Am stat până la închidere şi am plecat regretând că nu avem mai mult timp la dispoziţie pentru muzeu. Dacă aş locui în New York aş merge la muzeul ăsta mult mai des.

Anunțuri

Despre ampersand

Dat fiind profilul acestui site, tot ce pot spune despre mine e că am fost, sunt şi voi rămâne un pro-american.
Acest articol a fost publicat în Impresii de călătorie, Locuri, New York și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s